betaniacluj.ro

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Acasa Grupuri mici Articole grupuri mici Marturie - Erika Telicean

Marturie - Erika Telicean

Acum aproximativ 6 ani dupa intoarcerea noastra la Domnul si botezul propriu zis, pe cand cunosteam inca asa putine lucruri despre Dumnezeu si despre ce inseamna a fi urmasul lui Cristos, am cunoscut o tanara familie, Laura si Ovidiu Farcas. Ne-am imprietenit cu ei, Ovidiu fiind o fire mai inchisa chiar in ziua respectiva se hotarase ca vrea sa-si faca prieteni, sa aiba cu cine vorbi despre Domnul si iata cum a lucrat Domnul, Cipri fiind o persoana mai comunicativa si dornic sa vorbeasca cu cineva despre Domnul s-a apropiat de el si i-a invitat la noi pentru discutii si rugaciune. Ovi a acceptat foarte repede oferta de a ne vizita. Tot in acea zi si eu fiind o persoana mai inchisa, fara prietene, am cautat o prietena si fara s-o cunosc foarte bine pe Laura, am facut ceva ce nu facusem inainte. M-am destainuit ei si i-am zis ca am nevoie de o prietena din biserica, care sa-l cunoasca pe Domnul si de la care sa invat mai multe. Din vizite in vizite ne-au destainuit ca dorinta lor este sa inceapa un grup. Noi am fost primii invitati.

Apoi au urmat si altii. La inceput am incercat sa avem 2 grupuri, unul pentru fete si unul pentru baieti, dar era greu cu intalnirile. Apoi ne-a venit ideea cu familiile. Am inceput sa ne inmultim. Era foarte fain. In afara intalnirilor pentru rugaciune si partasie am inceput sa avem diferite activitati impreuna: mergeam in misiuni, pregateam cantari impreuna, am invatat chiar sa cantam pe mai multe voci ceea ce era destul de greu avand in vedere ca aproape nici unul n-am facut asta inainte, mergeam la iarba verde impreuna, la un fotbal mai ieseau baietii, iar noi pana atunci ne plimbam sau jucam volei. Daca careva avea ziua de nastere organizam masa cu tort etc. Daca vreuna avea nevoie de ajutor, mergeam si ne ajutam la curatenie, la ingrijirea copilului.

Apoi ei au plecat, aproape fiecare familie avea copii, asa ca nu ne prea puteam intalni. Am suferit din cauza asta. Am crescut foarte mult in grupul acela vazandu-i pe altii, vazand rugaciuni ascultate si implinite de Domnul. Desigur prietena mea la inceput nu era asa cum mi-o inchipuisem si veneam acasa suparata pe ea spunand ca nu ma pot intelege cu ea. Apoi am inteles ca Domnul vrea sa lucreze chiar prin ea in viata mea si la caracterul meu si am inceput sa ma rog pentru ea si Domnul mi-a dat o dragoste fata de ea asa de mare ca nici azi nu am putut uita prietenia noastra de atunci. Ei i s-a intamplat la fel. Daca nu era grupul n-as fi stiut ce inseamna sa-l accept pe celalalt asa cum este stiind ca Domnul il iubeste si l-a iertat si-l iarta in fiecare zi ca si pe mine. Daca nu era grupul nu as fi descoperit asa de repede ce inseamna familie crestina. Am inteles ca fiecare individ este diferit si ca lui Dumnezeu tocmai asta ii place. El priveste la noi si ne vede nu ca niste pietre necioplite ci unele perfecte, asezate una langa alta, formand o biserica care se inalta spre cer.

A ramas in noi dorinta de a forma un grup, asa s-a format grupul actual. Ne sunt dragi si am inceput sa ne formam unii dupa altii, ca si in grupul vechi. Acum si eu am alta experienta si stiu ca nimic in lume nu are voie sa strice relatiile noastre de fratie, pentru ca toti am fost iertati datorita lui Cristos si toti ne bazam pe harul Lui.

Crestinul nu poate trai singur, nici chiar o familie singura nu ar rezista in aceasta lume. Avem nevoie unii de altii asa cum avem nevoie de Dumnezeu. In Dumnezeu ne incredem dar nu-L putem vedea decat prin ochii credintei. Pe fratii nostri insa ii vedem cu ochii fizici si prin ei Il putem vedea pe Dumnezeu.

Fiecare individ are nevoie de partasie. Nu poti sa te izolezi. Vei cadea mai devreme sau mai tarziu si cine va fi langa tine?

Spune scriptura ca ”… funia impletita in trei nu se rupe usor”. Si asa este. Vreau sa incurajez pe oricine nu este intr-un grup de partasie, sa nu aiba odihna pana nu va gasi unul, sau de ce nu, chiar sa porneasca un grup. E fain, te intaresti in Domnul si in plus castigi prieteni pentru o viata, o si cat de mare nevoie avem de prieteni adevarati!

Domnul sa va binecuvanteze!

Cu drag, Erika Telicean

 

Comments  

 
0 #3 Marshall Wednesday, 17 May 2017
These are truly fantastic ideas in about blogging.
You have touched some fastidious things here. Any way keep up wrinting.


my blog ingesting little meals (jillcameron.blog.fc2.com: http://jillcameron.blog.fc2.com/blog-entry-3.html)
Quote
 
 
0 #2 Kandi Monday, 15 May 2017
This is the right website for anyone who really wants to find out about this topic.
You know a whole lot its almost hard to argue with you (not that I really will
need to?HaHa). You definitely put a new spin on a topic that's
been written about for a long time. Great stuff, just wonderful!


Check out my web site: bunions caused (frankmalmberg.jimdo.com: http://frankmalmberg.jimdo.com/)
Quote
 
 
0 #1 Jaimie Monday, 15 May 2017
Inspiring quest there. What occurred after? Good luck!


Check out my web page :: carp flavor (joyouscategory 634.hazblog.com: http://joyouscategory634.hazblog.com/)
Quote
 

FORM_HEADER


FORM_CAPTCHA
FORM_CAPTCHA_REFRESH



Google+